http://www.scoala114.ro/home/inscriere-invatamant-primar
114 nu este doar o cifră din șirul natural al numerelor , este un simbol, este o comunitate, este o mică lume, pe care mii de copii au iubit-o sau poate au urât-o, dar în mod sigur nu au uitat-o.
Căci de acolo, din școala cu formă oarecum ciudată, ca o pasăre cu aripi pe jumătate deschise și-au luat zborul, către lumea mare, zeci de mii de copii din cartierele Pieptănari, Cuțitul de Argint, Șoseaua Viilor sau Calea Șerban Vodă.
Așezată la marginea orașului de altădată, școala a trebuit construită, căci orașul creștea, agresând liniștea câmpiei, a plantațiilor de viță de vie, a vechilor mahalale în care clocotea o viață cu alte ritmuri. Pe aici trăiau oameni cu alte ocupații precum pieptănătorii de lână, meseriași lucrători în măruntele ateliere care împânzeau zona.
Construcția începută în 19 noiembrie 1933 , avea un proiect grandios care trebuia să redea în piatră și cărămidă forma unui avion, ca omagiu adus marelui Traian Vuia a cărui proprietate se află în apropiere.
Din proiectatul avion au rămas doar cele două aripi care au devenit două scoli distincte: Școala 43 pentru fete și Școala 43 pentru băieți.
Cele două unități școlare erau atât de necesare noului cartier, care începea să se ridice de către regia CFR pentru salariații săi. Școala s-a construit în mai multe etape. În anul următor s-au  finalizat lucrările la școala de fete, iar în 1938 s-au încheiat  lucrările și la școala de băieți.
De atunci, școala este o prezență fără de care inima cartierului nu ar pulsa la fel, iar sufletul acestuia ar fi mai sărac.
În 1963 s-au îmbunătățit condițiile de viață prin introducerea încălzirii cu gaze. Baza materială s-a îmbogățit mereu, adaptându-se progresului, cerințelor de modernizare.
Clădirea a căzut  pradă unui devastator incendiu în anul școlar 1967-1968 după care a fost refăcută adăugându-se tronsonul central.
Acestea sunt câteva date despre clădire, despre baza ei materială. Dar școala noastră ar fi rece și inutilă fără viața insuflată din plin și cu generozitate de copii, de profesori, de părinți, căci aici venim cu toții chemați de nevoia de a ști , de aceea de a da, de bucuria întâlnirii ca într-o mare familie.